Ce este un mixer?

Notiuni elementare despre sonorizare

2018 in Tehnologie

mixer TL Audio Tubetracker M1

Ce rol are mixerul in cadrul unui sistem PA de sonorizare, cum arata, cum poate fi configurat si folosit?

In forma sa de baza, mixerul este un dispozitiv extrem de simplu - imagineaza-ti ca tu impreuna cu prietenul tau, fiecare cu chitara lui vreti cantati amplificat, dar nu aveti decat un singur amplificator, cu o singura intrare jack.

Daca ar fi sa lipiti impreuna firele cablurilor de chitara, intr-un cablu ce se termina cu un jack, obtineti un "mixaj". Nu ati obtine, la propriu, o consola, un mixer, dar poti spune fara sa gresesti ca semnalele chitarelor au fost "mixate".

In practica, avem nevoie de ceva mai multa functionalitate din partea unui mixer, nu doar de combinarea semnalelor audio si, in ziua de azi, exista un standard de configuratie pe care il respecta majoritatea modelelor de consola - asa ca hai sa aruncam o privire asupra unei console compacte pentru sonorizare si a felului cum functioneaza.

Desi consolele pot fi de multe feluri si dimensiuni - unele au amplificator de putere inclus, altele pot avea si procesoare de efecte - cu un numar mare de surse ce pot fi combinate sau mult mai putine, arhitectura de baza a unui mixer presupune ca are cateva intrari (4 sau 48 sau mai multe) si o pereche de iesiri, stereo (unele console au si o iesire mono in plus) in care vor fi combinate semnalele.

Surse de intrare

Cel mai bun mod de a descrie functiile unui mixer este sa urmam calea semnalului de la intrare pana la iesire. Intrarile sunt de cele mai multe ori de doua feluri - fie pentru semnale de microfon, fie pentru semnale de linie. Intrarile de microfon se vor face cu mufe balansate XLR, in vreme ce intrarile de linie sunt jack-uri, de obicei balansate in configuaratie ("tip-ring-sleeve", traduse nu foarte elegant "varf-inel-masa").

Intrari si Iesiri audio - Iesiri principale

Unele mixere permit si intrari combinate, si XLR si jack, dar pentru moment, pentru simplificare, sa ne limitam la a urmari un semnal de microfon conectat intr-o intrare XLR.

Canalul de microfon este mono, chiar daca iesirea mixerului va fi stereo - controlul de panoramare, ce aloca proportional semnalul la stanga sau la dreapta, intervine mult mai tarziu in calea semnalului audio.

Prima sectiune a mixerului pe care o intalneste semnalul poarta denumirea de "channel strip" (canal de banda), numit astfel pentru ca arata ca o banda de butoane de control lunga si subtire, dispusa vertical.

Mufa de intrare se gaseste in partea de sus a mixerului sau in spatele lui, in partea cea mai indepartata de operator, iar controalele vor fi dispuse intr-o insiruire logica, pornind de la mufa spre operator.

Primul buton de control (sau potentiometru rotativ, diferit de potentiometrul liniar - "fader") este cel de "trim" sau "gain". Acesta controleaza semnalul de intrare si poate fi ajustat pentru a obtine cel mai bun nivel de semnal pentru a putea fi procesat in continuare de catre mixer.

Butonul de gain este in sine un buton de volum, dar, de fapt nu este folosit pentru a stabili nivelul semnalului asa cum va fi el auzit live, ci pentru a gasi nivelul optim de semnal ce va fi operat de mixer, in timpul configurarii sistemului.

In continuare, pe canal, se gasesc butoanele de send (de 'trimitere') ale auxiliarelor si controalele de EQ (ale egalizatorului). In functie de model, acestea pot fi unele dupa celelalte, dar asta nu indica neaparat ca semnalul va urma exact acest drum. In general, auxiliarele vor primi semnalul dupa ce acesta este procesat de egalizator, chiar daca se afla deasupra lor sau dupa ele pe canal.

Sa ne ocupam putin de egalizator, vom discuta despre auxiliare mai tarziu.

In mod normal exista trei controale de EQ, ce ajusteaza frecventele joase, cele medii si cele inalte. Consolele mici omit controlul de medii, in vreme ce modelele mai avansate vor avea inca unul sau mai multe controale de frecventa medie - de 'sweep', ce muta frecventa centrala a benzii relevante. Echipamentele 'high-end' vor avea si un control pentru latimea de banda, pe toate benzile de frecventa.

Consolele scumpe vor avea si un buton pentru a scoate de tot partea de EQ, ca si cand toate controalele ar fi pe centru, pentru un sunet nealterat.

Chiar deasupra de fader, gasim, in mod curent, butonul de pan (panoramare). Cu ajutorul acestuia, semnalul mono prezent pe canal este atribuit proportional celor doua iesiri, dupa preferinte: daca invarti pan-ul stanga la maxim, semnalul se va auzi doar in partea stanga, daca il invarti dreapta la maxim se va auzi doar in boxa dreapta, iar daca pan-ul ramane pe centru, si partea dreapta si cea stanga vor primi semnalul in proportie egala.

Astfel determinam pozitia semnalului in imaginea stereo finala.

La capatul channel strip-ului se afla fader-ul canalului. Acesta este un control de volum ce stabileste cat de mult semnal prezent pe canal va fi trimis catre iesirile principale (main outputs) ale mixerului. Fader-ul va primi semnalul audio inainte de butonul de pan, dar asta nu este decat un amanunt ce demonstreaza inca o data ca configuratia fizica a mixerului nu oglindeste neaparat drumul semnalului in mixer (signal flow).

Faderele, controale verticale, stau unele langa celelalte de-a lungul mixerului si ofera o imagine grafica a sunetului ce va fi reprodus de catre mixer - daca butoanele de gain au fost setate corespunzator, imaginea data de fadere va fi si cea a mixului ce iese din boxe.

Buss-uri, Grupe si Master

Cand semnalele sunt introduse pe rute comune impreuna cu alte semnale, aceata cale de comunicatie poarta denumirea de buss. Vom avea un buss principal stanga si un buss principal dreapta. Subgrupele (sau Grupe) sunt buss-uri aditionale pe care semnalele pot fi rutate, si sunt identice cu buss-ul principal stanga/dreapta, deci le putem ignora pe moment. Prin urmare, semnalul nostru stereo este rutat (via buss-uri) catre sectiunea principala (master section) a consolei.

Intrari audio - Canal de banda - Iesiri principale

Singurul lucru ce va afecta semnalul in aceasta faza vor fi cele doua fadere principale stanga/dreapta. La unele mixere compacte, putem avea un singur fader stereo, pentru a economisi spatiu.

Auxiliare

Pana acum ce am facut a fost sa luam semnalele mono din varii surse, sa le trimm-uim (sa le "dam gain") cand intra in mixer, le-am egalizat cu ajutorul EQ-ului, le-am dat un loc anume in imaginea stereo cu ajutorul pan-ului si le-am balansat nivelurile relativ unele la altele cu ajutorul faderelor. Pe urma, putem controla volumul intregului sistem cu ajutorul faderelor principale (main).

Acum e timpul sa exploram alte functii ale unei console tipice de mixaj live, asa ca ne intoarcem la auxiliare si subgrupe, cum am promis.

Auxiliarele sunt o parte esentiala a procesului de sonorizare live, aproape la fel de importante ca si sectiunea main (principala) a mixerului, mai ales pentru solistii vocali. In situatiile cand se canta muzica 'live', controalele auxiliarelor vor fi folosaite pentru a "imprumuta" semnal de pe fiecare canal si a-l ruta catre iesiri auxiliare.

Iesirile auxiliare sunt iesiri obisnuite, aditionale, ce nu sunt afectate de faderele canalelor si aproape intotdeauna sunt iesiri mai degraba jack si nu XLR - care sunt de obicei rezervate iesirii principale stanga/dreapta. (ca in fig. 3)

Auxiliare

Structura si controlul asupra buss-urilor auxiliare sunt unele dintre aspecte ce diferentiaza mixerele pentru live de cele de studio. La un mixer pentru inregistrare (de studio), auxiliarele sunt folosite pentru a ruta semnale individuale - in general tape-returns (ce se intoarce de pe banda, disk, etc.) - catre procesoare de semnal independente (outboard gear, in afara mixerului), cum ar fi unitati de reverd sau delay. Pentru ca, de obicei, se doreste monitorizarea semnalului procesat intr-o proportie fixa fata de semnalul dry (neprocesat, uscat), auxiliarele vor fi in general post-fader, astfel ca atunci cand dai un fader mai incet, semnalul auxiliar va fi redus si el, altfel chiar daca faderul ar fi pe zero, canalul respectiv ar fi audibil datorita reverbului (de ex.).

In aplicatiile live, iesirile auxiliare sunt folosite pentru monitorizare pe scena, pe ele sunt rutate mixuri diferite de cel ce se va auzi pe PA-ul principal - FoH, front-of-house. Asta pentru ca mixul din monitoare nu trebuie sa contina fiecare instrument in exact aceeasi proportie ca si mixul principal (de exemplu bass-ul sau chitara electrica nu e nevoie sa fie atat de prezenta in monitoare, pentru ca se vor auzi din statiile lor) - de aici nevoia ca auxiliarele sa fie pre-fader.

La o consola pentru live vor fi prezente mai multe send-uri auxiliare, 4 sau 6, astfel ca fiecare muzician sa poata avea propriul mixaj pe monitorul lui. Cand un mixer este operat in acest mod inlocuieste nevoia unui mixer separat pentru monitorizare, prezent pe scenele mari, de obicei in lateralul scenei. Astfel, pentru concerte/scene mici, mixerul principal FoH va face perfect aceasta treaba, daca este echipat cu un numar suficient de iesiri auxiliare.

La o consola dedicata muzicii live, auxiliarele vor fi aproape intotdeauna iesiri balansate, pentru ca vor trebui sa ruteze semnalul pe cabluri lungi, ce se intorc pe scena la puterile de monitoare. Daca mixerul nu este echipat cu auxiliare balansate, semnalele vor trebui trecute printr-un DI (Direct Injection box), altfel semnalul prezent pe cablurile foarte lungi vor duferi interferente.

O alta diferenta prezenta la consolele live este ca nu este nevoie de atatea intoarceri auxiliare (aux returns) ca in studio, acestea fiind de obicei mai putine la numar decat send-urile auxiliare.

Un mixer dotat corespunzator va include si optiunea de a muta auxiliarele pre- sau post-fader, de ajutor in sitatiile in care se doreste procesarea semnalelor live prin compresoare sau reverb, de exemplu, in special cand folosesti un procesor outboard pentru un grup de semnale - in acest caz auxiliarul se comporta ca o subgrupa, si ajungem si la...

Subgrupe

Pana acum am luat in considerare un sistem stereo simplu unde absolut toate canalele sunt mixate cu ajutorul faderelor catre buss-urile principale stanga/dreapta. In functie de numarul de intrari, numim un astfel de sistem "mixer 16 cu 2", sau "24 cu 2" (asta nu inseamna ca vom avea exact atatea intrari de microfon, pentru ca fabricantii de console au tendinta de a pune la socoteala canalele stereo de linie - un Mackie 24/4 va avea, de fapt 20 de intrari de microfon si doua canale stereo, cu un total de 24 de intrari).

Subgrupe

Pentru mai multe motive, este folositor sa avem posibilitatea de a grupa (sau subgrupa) canalele inainte de a ajunge intr-un final la faderele principale, sau chiar pentru a putea avea mai multe mix-uri principale. De exemplu, daca toate canalele de tobe pot fi rutate catre o singura pereche de fadere si, la fel, toate canalele de backing vocals la o alta, atunci vor fi mai usor de controlat intr-o situatie de concert - mai putine gesturi, mai usor de gandit.

Folosirea subgrupelor adauga inca un nivel de control - vei putea controla in continuare canalele individuale, dar acum ai si un control master (principal) pentru fiecare subgrupa, pana la faderele principale stanga/dreapta.

O consola modesta dar decenta pentru live va avea doar 4 subgrupe, iar rutarea semnalelor catre acestea se va face cu ajutorul unor butoane de "assign" ce se gasesc in apropierea fiecarui fader de canal. Si consolele de studio vor avea aceasta facilitate, doar ca pentru un alt motiv, in sensul ca subgrupele vor da semnal catre recorderul multitrack, in mod direct, de exemplu subgrupa 1 va da semnal catre pista 1 a multitrack-ului s.a.m.d.

O alta aplicabilitate a subgrupelor este obtinerea unor mix-uri diferite (sau a aceluiasi mix, dar cu controale diferite) - de exemplu, un mix pentru inregistrare, altul pentru foaierul unui teatru... in functie de cerinta.

Un mod de a iti imagina canalele, subgrupele si iesirile principale ar fi cu ajutorul unei analogii din lumea computerelor: canalele sunt fisiere, subgrupele sunt directoarele, iar iesirile main sunt drive-urile, sau directoare de cel mai inalt nivel - totul se impacheteaza frumos. Astfel, o configuratie 16:4:2 va avea 16 canale de intrare ce vor fi rutate (dupa caz) in 4 subgrupe si ajung apoi, in final, in iesirea stereo principala.

Sa nu uitam sa ascultam...

O consola pentru live va include in mod obisnuit o facilitate de monitorizare - echivalentul 'Control Room'-ului de la un mixer pentru inregistrare - sub forma unui jack stereo pentru casti, dotat cu un control de volum. Aveti grija, unele mixere au o putere mare a amplificatorului de casti, e bine sa incepeti cu controlul de casti la minim si apoi sa-l cresteti, gradual, pana la nivelul dorit, inainte de a va pune castile!

Ar trebui sa existe destule controale ce sa va permita sa ascultati mixul principal, o subgrupa aditionala sau un mix auxiliar si posibilitatea de a monitoriza pre- sau post-fader fiecare canal in parte.


La treaba

Am discutat pana acum cam tot ce inseamna notiuni de baza legate de un mixer live, dar inainte de a inchide subiectul trebuie sa mai vorbim si despre intrari, iesiri si mufe. O consola live va avea intotdeauna un panou de conectare, fie in partea de sus, fie in spate, ce face ca toate functiile pomenite sa poata fi puse in practica.

Panel I/O

Intrarile vor fi balansate, asa cum s-a mai spus, fie XLR, fie jack, iar langa ele se vor gasi, de obicei, iesirile Direct Out - iesire post-fader (de obicei) doar pentru canalul respectiv, inainte ca semnalul sa fie rutat spre buss-uri. Tot in apropiere se afla insert-points-urile (I/O de insertie), folosite pentru a trimite semnalul canalului catre un efect extern. Pentru asta se poate folosi si un auxiliar, dar o insertie va folosi un singur cablu Y (sau splitter) si vei putea face astfel economie la aux-uri.

Este de retinut ca un jack de insertie va fi nebalansat si este recomandat ca lungimea cablurilor catre efect sa fie cat mai mica, obtinand o reducere a zgomotului de fond. Dupa intrare, direct-out si insertie totul se intampla in interiorul consolei pana cand semnalul este pregatit pentru una din iesirile mixerului.

Aceste iesiri vor fi, bineinteles, balansate, fie XLR, fie jack-uri TRS, sau ambele, in paralel. Uneori exista si o iesire suma mono, foarte buna pentru a trimite semnal catre un subwoofer. Fiecare buss auxiliar va avea o iesire corespondenta, de obicei pe jack-uri TRS, la fel si subgrupele. Nu trebuie sa ne asteptam sa gasim cate o intoarcere auxiliara (return) pentru fiecare iesire auxiliara (send), pentru ca se presupune ca unele dintre acestea vor fi folosite la monitorizare.

Consolele live nu vor avea intoarceri-banda dedicate (tape returns) pentru fiecare canal, dar cu siguranta vor avea intrari dedicate pentru un CD player ce sa ofere muzica de ambianta in pauze, economisind canale pentru instrumente.

E timpul sa ne jucam

Am facut o succinta prezentare a unui mixer live, dar pentru o cunoastere aprofundata puteti oricand descarca un manual de utilizare al unui mixer care va place. Unele sunt chiar bine scrise... Totusi, cea mai buna metoda de a va familiariza cu arhitectura si functiile unui mixer este sa puneti mana pe unul si sa incepeti sa-l folositi. Si nu uitati, "Omul, nu mixerul, face mixul".